Reporterul întreabă, Fratele Andryusha n-are încotro și răspunde

-Bună dimineața, aveți puțin timp să discutați cu noi?…

(Aruncând priviri disperate către ușa pivniței, bine zăvorâtă):

-Desigur, cu mare plăcere. Despre ce doriți să discutăm?

-Păi, despre vreme, Sihăstria Apokalypto, site, murături și ce se mai întreabă oamenii în ziua de azi.

-Sigur. Haideți în chilie la Ucenicul Inochentie, că trage Soarele ăsta de decembrie, ceva de speriat.

(Intră amândoi în chilie. Ucenicul dosește borcanul cu ardei iuți, apoi se retrage într-un colț, să citească din Pateric).

-Cum ziceam…

-Haideți să n-o luăm pe ocolite. Știu că vreți să mă întrebați despre site, așa că să n-o mai lungim.

-Drept la țintă. Foarte bine. Despre site. Spuneți-ne despre site.

-Păi, n-ați citit pagina „Despre site”? De ce mă mai întrebați?… (Râde, apoi îi întinde reporterului un ardei iute murat, extras din rezerva strategică a Ucenicului. Reporterul n-are ce face și mușcă din el). Site-ul a devenit o necesitate imperioasă a acestor timpuri, dintr-un motiv foarte simplu: în timp ce pe alte rețele sociale se implementează emoticoane de susținere a mișcării LGBT, noi am simțit nevoia să creăm un spațiu (virtual) dedicat implementării emoticoanelor de susținere a ardeilor iuți. Cumva, nouă ni se pare că această legumă, atât de utilă, este neglijată, ba chiar pe alocuri discriminată, de către societatea modernă.

(Roșu la față și întinzând mâinile după ulcica cu lapte bătut):

-Discriminată? Dar… (restul se topește într-un geamăt înfundat).

-Bine, poate discrimată este prea mult spus, dar, în orice caz, marginalizată și neacompaniată după cum ar merita. Ați văzut dumneavoastră, bunăoară, ca în Occident să se căsătorească cineva cu un ardei iute?… N-ați văzut.

-Bine, dar…

(Pe un ton din ce în ce mai ridicat, din care răzbate frustrarea generată de o nemultumire profundă):

-Cum adică, domnule, când tu ai o societate liberă, deschisă, progresistă, care a rupt orice fel de legătură cu trecutul închistat în dogme și idei perimate, cu discriminările religioase, rasiale, sociale și economice, să nu ai nici o persoană care să se unească cu un ardei iute prin legătura căsătoriei?!… Adică, să vedem: sunt persoane care s-au căsătorit cu gara preferată, cu un copac, cu ele însele, cu statui, cu localități, cu telefonul, cu coordonate geografice,  cu cine vrei (și mai ales cu cine nu vrei), să nu existe NIMENI, absolut NIMENI, căsătorit cu un ardei iute?!… Dar ce-a făcut leguma asta să fie discriminată într-un asemenea hal?!… Faptul că se dezvoltă așa, în tăcere, printre frunzele plantei, fără să deranjeze pe nimeni, ne dă nouă dreptul să o tratam într-un asemenea hal? Dar cine suntem, noi, domnule?!… În afară de specia care poluează cel mai grav planeta, desigur.

(Luând ulcica de la gură și trăgând o gură de aer, după minute bune):

-Adică, vreți să spuneți…

-Da!

-Să afirmați..

-Fără îndoială!

-… că toată agitația asta cu discuții, rețea de bloguri, foumuri, dezbateri, libertate de exprimare… nu este decât un pretext pentru a promova căsătoria dintre un om și un ardei iute?… Asta e tot?

-Am crezut că este evident pentru oricine, de la prima accesare a site-ului.

-Bine. Și, mai departe, să zicem că veți reuși chestia asta. După ce se va realiza prima căsătorie dintre un om și un ardei iute, ce va urma? Vă veți opri? Veți închide site-ul?…

-Nici vorbă. Doar știți foarte bine cât de înapoiată este societatea în care trăim, în ciuda progreselor făcute. Probabil, vom fi nevoiți să luptăm pentru dreptul acestui cuplu de a înfia copii, de a le asigura o educație corespunzătoare, de a-i forma astfel încât să fie pregătiți ca, la rândul lor, să întemeieze familii fericite prin căsătoria cu ardei iuți, murați sau natur, după preferințele sacrosante ale fiecăruia. Se va pune, fără îndoială, chestiunea modificării Constituției, a legislației familiei, a dreptului la moștenire a soțului supraviețuitor… După cum vedem noi lucrurile, va trebui să fim pe baricade multă vreme, pentru a avea garanția că lucrurile s-au schimbat cu adevărat.

-Așa este. Să-i mulțumim, la final, Fratelui Andryusha pentru precizările făcute și să-i urăm sănătate și putere de muncă, pentru a-și duce la îndeplinire idealurile sale.

-Cu plăcere, mulțumesc și eu pentru urări. Mai serviți un ardei murat?…

 

 

 

 

 

 

2 răspunsuri la „Reporterul întreabă, Fratele Andryusha n-are încotro și răspunde”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.